Alex
o întrebase de multe ori de ce era așa de rece cu Matilda, iar
răspunsul veni ca unul pe care îl știa deja. Preocupările lor
erau extrem de diferite, iar mai târziu, pe când avea zece ani de
existență în această lume, Maria insistă să-i spună mamei sale că îi
este extrem de recunoscătoare că l-a adus pe el pe lume.
-
Noi doi nu am venit doar pentru a trăi experiența vieții în acest
univers. Avem alte lucruri de îndeplinit. Robia pentru noi nu a fost
printre opțiuni. Dar toate la timpul lor, îngerașule.
„Bunica
asta are un mod ciudat de a descrie relațiile. Iar viața pentru ea
nu e doar viață, așa cum o vede mama.” Asta gândea Alex odată, în timp ce se
plimbau prin pădurea din spatele casei bunicii. Aceasta nici măcar
nu se uită la ceas și-i spuse că va ploua și că trebuie să
intre în casă. Cum intraseră, cum începuse o ploaie de vară cu
strop imenși. Cu siguranță bunica asta știe mai multe poate chiar
și de cât Doamne Doamne.
Adolescența lui începuse cu interesul pentru universul exterior
atmosferei planetei. Fetele erau o distragere pasageră, o
satisfacere a unor nevoi ale trupului care-l bulversau la început,
dar pe care a învățat să le satisfacă pentru a-și vedea mai
departe de ale sale. Nu o singură dată își întrebase tatăl dacă
vehiculul său de serviciu nu putea ajunge pe Lună sau pe Marte,
dacă nu cumva pe Titan.
-
Mașina mea chiar este una specială, Alex. Sunt doar cinci de acest
fel în toată lumea, îi spuse el într-un acces de sinceritate pe
care-l regretă pe măsură ce cuvintele îi ieșeau pe gură. Dar nu
poate ajunge acolo unde vrei tu. Telescopul este singura ta variantă.
Îl întrebase despre programul spațial al Națiunilor Unite, despre
abandonul stației selenare de la sfârșitul secolului al XXI-lea,
dar nu primi niciun răspuns concret.
Și
la ce să se aștepte?! Tatăl său nu fusese niciodată prea
comunicativ cu el. De ce ar fi început acum să fie altfel?
Matilda tot îi spunea că de vină era meseria pe care acesta o
avea și care-i impunea secretomania de care îl acuza, dar Alex știa: era posibil ca nici să nu fie copilul lor,
deși chiar și Maria insistase în a-i spulbera asemenea gânduri
care nu-i făceau bine. Dar nu, ceva îi spunea că are dreptate.
-
Dacă doar m-au făcut, bunico, asta nu-i face în mod automat și
părinții mei, îi spuse Alex Mariei într-o zi de vară, pe când
luau masa împreună sub nucul cel vechi.
Era o masă delicioasă,
cum numai Maria știa să prepare. Ea nu avea sintetizator de
proteine și nici vreun Bucătar de generația a treia care să-i facă
mâncarea.
-
Poate că ai dreptate. Dar, cu toată distanța, o umbră de decență
e bine că păstrezi. Altfel nici nu se poate. Pe acest aspect să nu-l schimbi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile indecente vor fi șterse.
Mulțumesc.