ÎN OGLINDĂ - 3

 Prin intermediul acestui semnal, oamenii vedeau niște ființe bipede, asemănătoare lor, dar care la față prezentau un nas mult mai proeminent decât al nostru, urechile, de trei ori mai mari ca ale noastre, de un roșu aprins, care erau de cele mai multe ori lăsate în jos și, se pare, se ridicau doar când individul dorea să audă mai bine ceva. Ochii erau de culori diferite, fiecare individ neavând doi ochi colorați la fel. Combinațiile erau dintre cele mai ciudate pentru oameni. Nimeni nu prezenta niciun rid, tenul lor era portocaliu intens și buzele roșii. De aici, de la buze și de la urechi, s-a tras concluzia că sunt ființe cu sânge și că sângele lor conține ceea ce conține și al nostru. În plus, de la buletinele lor de știri reieșise ulterior faptul că nu erau foarte diferiți de oameni și că unele organe interne erau similare chiar. Natura nu avea prea multă imaginație se pare, sau cel puțin așa părea că se întâmplă în cazul sistemelor solare cu o singură stea.

 Nimeni nu înțelegea ce vorbeau cei din Săgetător și, deși au fost făcute eforturi imense de a se traduce ceea ceea ce spuneau, mare parte era un mister pentru că sintaxa și vocabularul lor erau extrem de flexibile. Aveau pentru o singură realitate tot atâtea cuvinte câți indivizi erau pe planetă. Era practic imposibil să înțelegi ceea ce spuneau.

 Acum a intrat în joc Goku. ONU știa de capacitatea sa deosebită și a profitat din plin de ea. I s-a propus o slujbă unică: omenirea dorea să stabilească un avanpost în Norul lui Oort și planul era destul de înaintat. Numai poziția era alta decât cea care ar fi servit intereselor actuale. Dar acum că a apărut această civilizație, locul putea fi schimbat pentru a fi cât mai aproape de constelația Săgetătorului, acolo de unde venea semnalul. Pe stația aceasta semnalul putea fi recepționat mult mai repede decât pe Terra, dată fiind distanța, iar slujba lui Goku era să traducă ceea ce spuneau ei și apoi un coleg care se va ocupa de partea tehnică va atașa traducerea la semnalul pe care îl va propulsa spre Terra folosind codarea laser pentru a ajunge împreună cu semnalul inițial la locuitorii planetei.

 La început, Goku a fost sceptic, dar, când a văzut că-i înțelege destul de ușor pe extratereștri, a acceptat slujba cu condiția să fie lăsat să-și termine studiile. Au fost reticenți cu privire la acest aspect, dar nu au avut încotro. În timpul care i-a fost lăsat până la plecare pe stația care fusese deja construită, încerca să descifreze limba săgetătorilor, cum li se spunea acum. Reușea la început, credea el, în proporție de patruzeci la sută, dar avea speranțe că procentul va crește pe măsură ce va fi și mai familiarizat cu limba.