Faceți căutări pe acest blog

luni, 13 februarie 2017

ÎN OGLINDĂ - 4

 Canalele de știri erau tot timpul la ușa lui, dar în contractul pe care deja îl semnase cu ONU se stipulse că nu avea voie să divulge nimănui ceea ce înțelegea el din transmisie. Doar lor și nimănui altcuiva, până va ajunge pe stație.
 Din câte vedea el, civilizația aceasta era în mare măsură ca a noastră. Aveau prognoze meteo, emisiuni informative, mondene, ba chiar și culinare. În plus, se pare că și ei aveau, ca și oamenii, un cult al morții, la ei fiind un pic mai exagerat decât la noi, fiindcă aveau din când în când și câte o emisiune cu caracter funerar extrem de detaliată. Ceremoniile erau, se pare, ale unor personalități, locale sau nu, asta nu mai știa.
 Imediat după absolvirea facultății, nava îl aștepta să-l transporte către stația din Norul lui Oort. Văzuse imagini vechi cu norul de când ajunsese acolo cea mai veche dintre sonde posibile, New Horizons, și care făcuse și poze. De atunci, oamenii au știut la ce să se aștepte de la acel colț al sistemului și au trimis destul de multe misiuni pentru a elucida măcar o parte din mistere.
 În plus, Goku nu era un tip care să fie impresionat ușor. Avusese o copilărie grea, cu lipsă de afectivitate din cauza absenței părinților care au ales calea tradițională japoneză de a se retrage din viață, lăsându-l în grija statului. Cu toate acestea, când urcă în nava care urma să-l ducă către o destinație atât de îndepărtată, era de-a dreptul emoționat. Luase totul parcă prea ușor până atunci. Știa ce avea să urmeze, desigur, dar până nu se văzu cu adevărat în navă, nu-și dăduse seama că totul era real. Urma să lase planeta în urmă, la o distanță la care prea puțini oameni ajunseseră pentru ca să mai pornească și el acolo.
 Au călătorit mai bine de doi ani, dar, când au ajuns la stație, și-a dat seama că pozele pe care le-a văzut el despre stație și interiorul ei nu erau nici pe departe fidele. Stația era foarte mare pentru doar două persoane și dispunea de tot confortul. Spațiul interior era generos și inginerii terrani au făcut tot posibilul să dezvolte o gravitație artificială printr-o podea care accelera toți atomii spre ea într-un mod elegant. Nu se simțea că sunt în spațiu.
 Pe Goku l-a interesat în primul rând însă consola lui de lucru, locul unde avea să-și petreacă cu siguranță următorii ani, deși nu știa nici el prea bine câți urmau a fi. Era un pupitru cu monitorul direct în fereastra care dădea spre exteriorul sistemului solar, spre aglomerarea de rocă și gheață din Norul lui Oort, spre toate acele planete alungate de Soare ca de un tată care nu vrea să recunoască decât copiii legitimi. Monitorul putea fi făcut să dispară foarte ușor sau putea să funcționeze în tandem cu fereastra. Computerele erau de ultimă generație, capabile prin procesoarele care comunicau cu cel de după urechea lui Goku să citească gânduri, astfel încât să nu mai piardă timpul cu scrisul. Textul, cel pe care spera să-l traducă din ce în ce mai bine, se afișa pe un ecran pentru a fi corectat, apoi era atașat semnalului care, la rândul său, era amplificat să ajungă pe Pământ în același timp cu semnalul original. În acest fel, pământenii puteau să vadă varianta cu sau fără subtitrare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile indecente vor fi șterse.
Mulțumesc.