Știa prea bine unde se află. Sistemul acesta solar chiar se freca de
marginea universului, însă călătoria care-l aștepta avea să
înceapă în mijlocul galaxiei care găzduia acest univers.
Undefijii erau unicii din această parte a universului capabili să transporte
ființe din universul nostru în cel vecin prin gaura neagră care se
afla în mijlocul galaxiei lor. Știa istoria lor pe de rost. Erau
singura rasă din această galaxie extrem de îndepărtată de Calea
Lactee capabilă de asemenea performanțe. Și asta nu era tot.
Tehnologia pentru ei nu mai avea într-adevăr secrete dar ceea ce
impresiona la ei erau capacitățile mentale. Erau cei mai buni
telepați din acest colț de univers. Puteau foarte lesne să ia
legătura cu omologii lor din celălalt univers. Cei care aveau să-l
primească pe Nemi.
Dar oricât ar fi vrut el să guste din entuziasmul udefijului, nu putea.
În fond, călătoria aceasta nu era de plăcere. Auzise, ba chiar
vorbise cu câțiva nemuritori din univers care erau înnebuniți
după astfel de călătorii. Au mers în cinci sau șase universuri
de când s-au născut, dar el considera că nu-i ajunge eternitatea
să vadă acest univers. Și, și-o recunoștea fără menajamente,
aici îi plăcea cel mai mult, deși nu mai fusese altundeva. Nu simțise niciodată vreo dorință
lăuntrică de evaziune. Însă o datorie de onoare îl făcea să-și
lase trupul în grija acestor ființe bizare și să plece într-o
călătorie în care nu a mai fost niciodată.
- Fiți pe pace, domnule, spuse udefijul simțindu-l abătut, vi se va face
un instructaj telepatic înainte de a pătrunde în universul vecin.
- Știu asta...
- Va fi exact ca și cum veți fi fost acolo. Dar problema dumneavoastră
e alta, nu-i așa?
Ezită un moment, neștiind dacă să-i răspundă sau nu, dar, până la
urmă, o făcu.
- Din universul în care mă duc acum, am de trecut în altul în care se
află persoana pe care o caut. Nu mă deranjează însă ce voi
întâlni în fața mea. Mă îngrijorează că ceea ce las în urmă
s-ar putea să nu mai fie când mă întorc.
- Dar...
- Capacitățile mele nu sunt nelimitate, așa cum foarte mulți cred despre mine. Eu
nu am un statut special în toată această afacere numită existență
pe care să mi-l fi dat... știi tu cine. Eu m-am născut cu această
stare, astfel încât lipsa capacității de a mă mișca prin timp
pentru mine este un handicap peste care nu pot trece sub nici o
formă.
Nu a mai intrat în detalii. În fond, viața unui nemuritor, fie el și
cu limitele sale, nu este subiect de discuții futile în nicio
epocă.
- Fiți liniștit, domnule, spuse udefijul, discreția noastră este
proverbială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile indecente vor fi șterse.
Mulțumesc.