Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 27 decembrie 2017

UN SFÂRȘIT ESTE ÎNTOTDEAUNA UN ÎNCEPUT - 10

 Aprecia însă lecțiile de istorie pe care le lua sistematic de la Iștar. Nici el nu înțelegea cum a ajuns universul lui să existe peste universul lui Nemi, dar în rest cunoștea aproape fiecare colț prin care treceau. Avea o memorie fantastică. Hiperspațiul prin care circulau ei acum era populat, spunea Iștar, de unele ființe care nu erau indigene. Nimeni nu știa de unde au venit, dar cert este că în momentul când acest strat al universului lor a fost descoperit, ele nu erau acolo. Nu aveau un loc stabil și păreau a fi foarte prietenoase, dar nu s-a putut comunica direct cu ele nici până în acest moment în care totul pare să se schimbe. De fiecare dată când găseau vreo navă, o urmăreau foarte mult timp. Se învârteau curioase în jurul ei, veneau la hublouri și se păreau a se uita înăuntru și se adunau într-un număr foarte mare atunci când și echipajul era numeros. Practic, venea câte o ființă hiperspațială pentru fiecare ființă din navă.
 Acest univers cunoscuse și el timpuri zbuciumate. Existaseră civilizații care au înflorit și au dispărut. Au existat conflicte la nivel planetar și intergalactic atât de puternice și de nocive, încât nimeni nu s-a mai putut apropia de haloul acelor galaxii eoni întregi. Dar, după această perioadă zbuciumată de timp, a urmat o pace eternă. Toate ființele au ajuns la o înțelegere profundă a naturii înconjurătoare și atunci universul lor a început să se transforme ireversibil. Întunericul a început să dispară. Ființele materiale și-au schimbat învelișul cu unul energetic. Nimeni nu știa din ce cauză, dar aveau bănuiala că era de natură exterioară universului lor. Însă nimănui nu-i părea rău. Au început să hălăduiască prin univers. Planetele au dispărut treptat, și stelele, la fel. Procesele atomo-chimice care au început să aibă loc în spațiul odată populat cu obiecte cosmice nu au mai permis practic apariția întunericului. Toate s-au transformat, numai moartea nu. Iștar era una dintre primele ființe care au început să se transforme din ființă materială în una energetică. El spunea că mai are urme de materie în el, dar Nemi nu a reușit să le detecteze în toți acești cinci ani. Se spiritualizase mai mult decât își putea el închipui. Cunoștințele acumulate se datorau și capacității de simbioză a spiritelor. Practic, două sau mai multe spirite se contopeau și deveneau unul singur. Astfel, se puteau perpetua până la sfârșitul universului, când totul devenea un singur spirit și o singură conștiință.
 În câteva săptămâni urma să părăsească și acest univers pentru a se aventura în celălalt, și mai mare, și mai interesant, și mai plin de mistere. Cine știe prin ce experiențe va mai trece? Dar un lucru început, trebuia terminat, iar el nu era unul care să fie prea încântat de experiențe noi sau cel puțin să le caute. Iștar nu avea să-l aștepte, pentru că va trece extrem de mult timp până când Nemi se va întoarce. Va fi cu certitudine cineva care-l va aștepta. Cineva ca și Iștar care să-l ducă până la gaura neagră prin care a venit. Din câte știa Iștar, totul era stabilit. Nava va fi aceeași cu care călătorea acum poate, iar un tranzitor se va găsi oricând. Pentru cei mai mulți era o adevărată plăcere să facă acest lucru, pentru că universul lor le oferea destul de puține experiențe acum, iar ei, spre deosebire de Nemi, căutau experiențe noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile indecente vor fi șterse.
Mulțumesc.