Va trebui să treacă printr-o transformare ce nu-i făcea plăcere. Nu
a fost atras niciodată să iasă din universul în care s-a născut.
Forma pe care a luat-o la naștere i se părea forma pe care o are
sufletul său. Erau aproape unul și același element, deși era pe
deplin conștient că nu este decât o iluzie.
Gândurile acestea nu-i dădeau pace lui Nemi. După ce că s-a pricopsit cu o viață
veșnică, părinții lui au avut grijă să-l încarce și cu un
caracter pe care el însuși îl suporta cu greu. Să nu poți să te
suporți o veșnicie, se gândise cândva pe când părăsea
sistemul solar în care apăruse. Dar, cu vremea, și avea din plin
vreme, învățase să se simtă bine în propria lui piele, să se
cunoască mai bine, să se descopere pe sine prin relația cu
ceilalți. Ca orice nemuritor, iubea și el viața. Ba chiar ajunsese
să o iubească mai cu patimă decât un muritor. Își dădea seama
că până și acest univers va avea sfârșit, dar, cu toate
acestea, în abisul infinit al ființei lui se auzea ecoul gândului
că nu-i va ajunge o eternitate pentru a gusta din ceea ce are
universul de oferit: subtilitate, diversitate, unicitate, dragoste,
culori, mirosuri, ură, generozitate, mister. Asta credea însă până
de curând. Acum era pe cale să piardă ceva foarte drag lui și nu știa
dacă va mai avea puterea de a trăi, ca să spunem așa, după acest moment. Deși știa
că se va lovi de această clipă, doar acum când se întâmpla, o
trăia așa cum nu și-o imaginase niciodată.
- Urcați în cabină, vă rog, domnule, îi spuse udefijul.
Acești locutori îndepărtați ai universului au ceva din politețea
exagerată a englezilor, gândi Nemi. Totuși e bine că politețea este încă o
constantă în univers.
- Va trebui să lăsați un număr de identificare la coborârea din
cabină, domnule.
- Desigur. Luați cartela. Și Nemi îi înmână o cartelă plastifiată cu un
chip holografic biometric pe ea.
- O veți recupera de la mine atunci când vă veți întoarce din
terminal.
- Dacă mă mai întorc de acolo de unde plec, spuse Nemi cu jumătate de
gură.
- N-ar trebui să vă pierdeți speranța, domnule. Tocmai dumneavoastră! adăugă udefijul afișând ceea ce lui Nemi i se păru a fi un surâs
cu subînțeles.
După o scurtă pauză în care se păru că ezită, ființa spuse:
- Sunteți privilegiat, domnule. Nu mulți din universul nostru au ocazia de a
călători în alt univers. Iar noi suntem onorați că asemenea
posibilitate poate fi oferită numai de specia noastră. În fond,
sistemul nostru solar e practic lipit de marginea universului.
- Așa o fi, domnule, spuse Nemi băgându-și portofelul înapoi în
geantă și încercând și el să fie la fel de politicos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile indecente vor fi șterse.
Mulțumesc.